Nicușor Dan, actualul președinte al României, a trăit o perioadă definitorie în anii săi de studenție în Franța, între 1992 și 1998. Deși cunoscut publicului larg pentru rigoarea și sobrietatea sa, liderul de la Cotroceni a avut și momente pline de culoare în viața personală, mai ales în timpul vieții de student la prestigioasa École Normale.
Totul a început cu o bursă oferită de guvernul francez, o decizie motivată, în mod ironic, de o datorie la căminul studențesc din București. Ajuns într-un mediu academic cu standarde înalte, Nicușor Dan a avut parte de o transformare profundă.
„În anul de master am învățat de două ori mai multe lucruri decât în cei trei ani la București”, spunea el într-un articol publicat în Dilema Veche, subliniind impactul major al sistemului educațional francez asupra formării sale.
Dar viața de student nu a fost doar despre matematică. În plan personal, Nicușor Dan a descoperit o altă lume: previzibilă, sobră și… puțin cam diferită de cea pe care o știa din Grozăvești, astfel că petrecerile franțuzești l-au dezamăgit rapid:
„Sentimental însă, Franța a fost, din 1992 însă în 1998, exact cum mă așteptam să fie înainte să fie înainte de a pleca. Erau previzibile și bine conceptualizate: oamenii știau de ce veniseră, până la ce oră vor sta și ce urmau să facă acolo.”
Spiritul său boem și nevoia de spontaneitate l-au făcut să organizeze propriile petreceri, în bucătării, în stilul dezinvolt al studenției românești.
„Îmi amintesc cum într-o dimineață de chef jucam fotbal în sală, iar nea Romică ne cânta la acordeon ‘Zaraza’…”, a mai spus președintele României.
În ceea ce privește viața amoroasă, lucrurile nu au fost deloc simple. Deși a avut „câteva relații cu franțuzoaice”, acestea l-au lăsat cu un gust amar. Jocul seducției, spune el, era lipsit de farmec și de misterul pe care îl cunoștea din România.
„Toate, previzibile de la început până la sfârșit. Luau din mine partea de comme il faut, iar originalitatea, nebunia alunecau undeva în gol.”, a spus Nicușor Dan.
Cu umor și autoironie, Nicușor Dan a povestit și despre începuturile sale timid-eșuate în arta seducției:
„La început nu aveam succes chiar deloc și atunci, ca să ne stimulăm, am pariat cu un bun prieten 100 de franci, urmând să câștige primul dintre noi care cucerește o franțuzoaică; și chiar 200 de franci dacă ea era directoarea de studii.”